Îmi era dor, un pic așa, de scris pe aici…trebuie să recunosc!
Dar când primesc un așa telefon și asemenea cuvinte și…da… duminică dimineață…
Trecem toți prin perioade bune sau mai puțin bune, că deh, trebuie să fie cu de toate. Eiii bine, pe lângă insomnii și alte treburi, la mine e o perioadă d-aia cu Luciana, fii bărbată! Treci tu și peste asta, ce atâta…
Dar…, mereu există un dar care mai schimbă lucrurile cât de cât. Telefonul, da. Pe la 11 sună și aud o voce: “Bună, Luciana! Măi, cât de tare e! Ne place!” etc, etc.
Momente, cuvinte, stări, situații care îți confirmă că faci treabă bună și că lupta ta nu e în zadar!
Câte poate schimba un telefon, doi oameni din spatele lui, entuziasmul lor, etc. !
Și mă ridic ușor, ușor!
Să vă fie duminica senină!
Alo, Luciana, cat esti de tare! Ti-am zis-o io si cu alte ocazii, o mai zic si-acum. Da’ de trezit din prima cu telefon, nu-mi da mana. Zi cu speranta, fata hai.
Alo, Irina, mulțumesc mult! Știu! Înseamnă mult!