Luciana Gingărașu

Home / De-ale mele - nebunii / Pentru că face parte din mine.

Pentru că face parte din mine.

Am tot amânat scrierea acestor rânduri, dar uite că a venit și momentul acela.
Nu știu alții cum sunt, dar eu sunt tare mândră de orașul în care m-am născut. Este vorba de orașul Brăila. Nu vreau să fac acum, aici, geografie. Cine știe că Brăila nu face parte din Moldova, bine, cine nu, e liber să creadă ce vrea.
Oricum, asta chiar nu contează, din punctul meu de vedere. La urma urmei, tot oameni sunt și cei din nord, și cei din sud, est, vest, etc.
Îmi scria cineva, cu trei/patru zile în urmă, că există anumite lucruri în viață pe care nu le alegem noi, pentru că pur și simplu așa trebuie să fie. Acesta este unul dintre ele.
În ultima perioadă, am tot ieșit din zona mea de confort. Și e adevărat. Simți lumea altfel.
De ce ne tot împiedicăm de accentul pe care îl are fiecare? A rămas asta singura problemă pe care o avem?
În ceea ce mă privește, nu vreau să renunț la el, nu vreau să-l înlocuiesc și nici măcar să-l ascund. Dacă aș face asta, aș pierde clar o parte din mine, m-aș renega eu pe mine, mă, m. Și nu…nu vreau asta. M-am născut cu el, trăiesc cu el și o să mor tot cu el.
Mulțumesc oamenilor care mi-au adus aceste critici!
De ce? Știu, e ciudat să mulțumești cuiva pentru că ‘aruncă’ în tine.
Pentru că am realizat cât de norocoasă sunt. Și dacă accentul este unul dintre defectele mele, o să-l port cu mândrie.
Am vorbit destul. O să las tot un brăilean să facă liniște.

Să fiți sănătoși, oameni buni!

P.S.: Să vedeți ce accent am când mă enervez! Noroc că asta se întâmplă foarte rar. Sau mai bine zis, se aude foarte rar.

Please follow and like us:
7 thoughts on “Pentru că face parte din mine.”
  1. Irina 23/03/2014 on 4:38 pm Reply

    Luciana,

    Eu te tachinez ca te tot duci acasa in week-end-uri, dar o fac de drag pentru ca eu, ploiesteanca fiind, fug la curticica mea de la ai mei, fug sa-i vad pe ai mei de fiecare data cand pot. In primii ani dupa venirea mea in Bucuresti, in anii ’90, nu era week-end in care sa nu ma duc la Ploiesti. Acum ma duc cam o data pe luna, dar am zile cand ma apuaca asa un dor ca ma urc in masinutza si o tai o dupa-amiaza spre acasa. Sunt de 23 de ani plecata din Ploiesti, dar acasa este si acolo asa cum imi este casutza din Bucuresti. Deci, da, du-te de fiecare data cand vrei, cand simti, cand poti. 🙂

    • Luciana 23/03/2014 on 4:46 pm Reply

      Irina, draga mea, ce am scris eu aici nu are legătură cu jocul nostru. 😀 Deloc. Ţin la poante. Are legătură cu ceva ce s-a întâmplat într-o întâlnire oficială, să-i zic aşa. Strict legat de accent. Nu de la prieteni! Şi tu nu mă tachinezi absolut deloc şi nu mă deranjează când îmi zici aşa. Îţi povestesc eu cu prima ocazie mai multe despre asta.
      Te pup. Şi, te rog, nu-ţi face probleme. 🙂

  2. Irina 23/03/2014 on 5:02 pm Reply

    Nici nu-mi faceam probleme. Nici nu m-am gandit ca ar avea legatura cu joculetzele noastre. M-am prins imediat ca a pornit de la cu totul altceva. Si stii ceva, nu conteaza acei oameni care se iau dupa un accent, daca doar atat pot ei e problema lor, nu a ta. Daca cineva din Bucuresti, fie ca el bucurestean get-beget, fie ca e venit de oriunde din tara, dar a pierdut accentul ca se simtea, sa zicem, inferior si era tratat ca atare, iti spune, pe ton de repros sau nu, ca ai accent si ii cam displace e dus rau. mansarda e inundata si nu are de ce sa te influenteze pe tine. Fii mandra de unde esti, fii mandra de ce esti si cu asta basta. restul e… tacere.

    • Luciana 23/03/2014 on 5:12 pm Reply

      Exact pentru asta am şi scris aici. Simţeam că am rămas restantă cu ceva… “Aveam o restanţă.” Pentru că, recunosc, în momentul X, am rămas fără cuvinte. Am putut doar să ascult şi să mă minunez în sinea mea. Dar acum mi-a trecut şi sincer, nu-mi mai pasă.

  3. Irina 24/03/2014 on 3:01 am Reply

    hai ma, Lucy, am pretentii de la tine… nu exista in romana varianta “am ramas restanta”, zau asa. “Restant’ nu are varianta pentru feminin, nu se acorda, zau. Dar cred ca ai scris asa pentru ca si mie mi se spune, ca introducere/prezentare ca sunt producatoare, nu producator, hihihi. Din pacate, prea multe greseli din astea vor deveni norma doar pentru ca sunt atat de folosite. Ma stii extem de atenta la de-astea, ma stii carcotasa…

    • Luciana 24/03/2014 on 6:58 am Reply

      Mulţumesc. E bine când are cineva pretenţii de la mine! 😀 Aşa e Irina, dreptatea e de partea ta. O mai dau şi eu în bară…

  4. Irina 24/03/2014 on 4:48 pm Reply

    🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *