Via Transilvanica chiar este cel mai impresionant traseu de lungă distanță din România.
În momentul în care am început să parcurg cei 16 km din Terra Borza Teutonica, l-am perceput ca pe un Camino al României. Cei 32.000 de pași făcuți într-o zi minunată de primăvară autentică, chiar dacă vorbim despre o zi de februarie, m-au determinat să mă bucur de tot ce oferă natura și să-mi fac și o curățare interioară și spirituală. Am traversat un spațiu extrem de primitor, atmosferă care vine tocmai din propria energie a locului, a oamenilor, a animalelor. Parcă tuturor le sclipesc ochii, mai ales atunci când le dai binețe sau oferi o mângâiere unui câine, mai mare sau mai mic, care-ți iese în întâmpinare.
Observ că, în locurile acestea care par un pic uitate de lume, “salutul” nu este doar o obligație, ci reprezintă un adevărat ritual prin care îi transmiți, conștient, interlocutorului tău, gândurile și o parte din energia ta.
Poate că din acest motiv, oamenii din aceste zone sunt mai luminoși, mai atenți, mai prezenți. Pentru că se preocupă mai mult de igiena sufletească.
Leave a Reply