Mi-e dor de un abstract neutru
Ca într-un peisaj cubist.
Mi-e dor și de un cer albastru,
Sincer și făr’ de griul trist.
Mi-e dor de oameni alergând
Domol prin viața uniformă.
Mi-e dor de-un iluzoriu gând
Care-n posibil se transformă.
Mi-e dor frumos, de-acel frumos.
Leave a Reply