Un Luchian și eu Pe scările sufletului meu Roase, bătute de vreme Și de vizite boeme. Toate sunt la fel, N-are rost să-ți scriu, Mereu gri-pastel. Pe pervazul aceluiași suflet Am uitat o scrumieră veche, Arsă de gândurile negre Și-o urmă ștearsă de regret. Nu-ntreba nimic, N-are rost. Sunt tot aici, utopic. […]
Read MoreDe ce-aș mai sta Când tot mă doare, De ce-aș mai sta Când totul e negare… Prin ale vremii gări, În ale lumii cotloane, Bântuind printre cărări Fără a găsi peroane… Please follow and like us:
Read MoreO verde frunză Dansează, În voia adierilor În liniștea armoniilor. Zburând, Visând, Între cer și pământ Ce simțământ. O plutire diafană În griul cerului, Nesfârșită coloană A abisului. Please follow and like us:
Read MorePlec pe ale lumii cărări Placate cu razele soarelui Și iluminate de lumina lunii. Un greiere-mi șoptește Pe umărul meu sprijinindu-se: “Înainte…, tot înainte” . Mă pierd printre pietre, Pe fața mea se citește nedumerire Oare unde? Please follow and like us:
Read MoreCu capul sprijinit pe marginea clipei, Văd cum timpul se prelinge peste lumina lămpii în mii de contraste. Oh, clipă de ce treci peste mine, peste lume enervant de repede,lăsând urme? Deasupra orizontului se pornesc Să picure regrete ce amăgesc. Oh clipă, și te-ai dus! Please follow and like us:
Read MoreSunt zile când obosesc acut, Sunt zile când nu mai vreau: să tac, să trec, să stau. Triste scenarii, triste iluzii. Sunt zile care se scurg agale, Sunt zile care nu se mai întorc, Momente și momente. Sunt zile când vreau să visez, Sunt zile când nu mai vreau: să apar, să aștept, să stau Triste scenarii, triste […]
Read MoreMi-e dor de un abstract neutru Ca într-un peisaj cubist. Mi-e dor și de un cer albastru, Sincer și făr’ de griul trist. Mi-e dor de oameni alergând Domol prin viața uniformă. Mi-e dor de-un iluzoriu gând Care-n posibil se transformă. Mi-e dor frumos, de-acel frumos. Please follow and like us:
Read MoreE-o noapte liniștită, cu adieri ușoare, În care mireasma dulce a cireșilor de mai Mă poartă departe. Sub cerul senin, se întrepătrund în zbor Frânturi din Mozart, Bach, Vivaldi Prin liniștea interioară a străzii. Pornesc încet, încet spre casă, În pași de simfonie albastră, Și luna-i sus, pe cer, veghează. Please follow and like us:
Read MorePrivesc spre cerul înstelat Și e în armonie, Numai în mine-i camuflat Un mic război în agonie. Frumos e cerul înstelat, Frumoasă e și luna Și eu încet m-am consolat Cu întregul pentru totdeauna. Please follow and like us:
Read MoreOglindă proptită în perete Reflexie a propriului eu, Mai aproape, mai departe, Mai limpede, tot mai limpede… Și când mă pierd, Sau când mă uit, Încep s-aud Din ce în ce mai tare Ecoul cuiului ce-am fost. Please follow and like us:
Read More